Lumea - scenă de Parodie

Era seară târziu și băiețelul nostru (al poveștii) de 14 ani pe nume Bobi încerca să doarmă. Dar niște z gomote ciudate se auzea în cameră . Niște sunete care îl băgară în sperieți și începu să tremure atât de tare încât se zguduia patul cu el. Cumva băiețelul încearcă să analizeze ce e era. Și când după câteva minute când se mai liniștit un pic din panică își dădu seama că era stomacul lui care chiauna de foame. Părinții lui erau plecați la muncă în Germania. Dar îi trimiteau lună de lună bani pentru a plăti întreținerea, pentru a cumpăra mâncare și cele trebuincioase. Dar ce făcuse el? Cheltuise toți banii pe un PlayStation nou . Se ridică din pat și se duse la frigider sperând într-un miracol. Dar frigiderul era gol. Și era 1:00 noaptea. S-ar fi dus la vecina aia drăguță vizavi de apartament dar fiind noapte probabil dormea. Așa că s-a orientat către PlayStation și a pornit un nou joc , " poate îi va trece foamea " se gândea el. Cum însă foamea nu îi trecea a apucat tast...

Începutul a fost greu. Abia pe la 3 ani a început să își dea drumul la vorbire. Acum însă ar vorbi non-stop. Vorbește orice aiureală îi dă prin cap și mă înnebunește nu alta. Dar pentru că atunci când nu vorbea am trăit cu teama că s-ar putea să aibă deficiențe de vorbire, acum chiar dacă mă căpiază cu vorbe nesfârșite, mă bucură că poate vorbi. Da, este fiul meu. Pe care îl iubesc nespus - chiar dacă troncănește non-stop.

Cuvinte cheie: nori, fabrică, copil Privind în apropiere copilul îmi zise: Uite tată: fabrica de nori! Probabil că așa se fac norii... Citește și: Ce alegi: casă sau telefon Noua eră glaciară vs încălzirea globală Ce înseamnă când visezi frumos Alte articole recomandate: Săraci dar îmbrăcați de firmă Articole despre blog și bloguri Cum să faci copilul să învețe

Cuvinte cheie: educație, comunism, casă, locuință, copil, telefon, întrebare, dilemă După o discuție educativă cu fiul meu despre comunism și cum ei au confiscat casele multor oameni, el a zis că nu vrea așa ceva, nu vrea să rămânem fără casă. Atunci l-am întrebat: - Bine, dar ce ai alege între casă și telefon?  Iar răspunsul a fost genial: - Depinde ce telefon. No comment. Mai poți citi și: Noua eră glaciară vs încălzirea globală Lumea este o iluzie Dumnezeu, Biblie, credință Distracție pierderea timpului Alte articole recomandate: Cum să faci copilul să învețe Articole despre blog și bloguri Când vei muri

Se ia următoarea problemă și se va incerca rezolvarea ei cu mintea unui copil de grădiniță. Cum introduci un elefant în frigider? Dacă ai răspuns ca mai jos, răspunsul este corect: Deschizi ușa frigiderului, bagi elefantul, închizi ușa. Bun. Dar cum bagi un crocodil în frigider? Gândește-te! *********************** CITEȘTE și: ⇒ Ești fericit cu jobul tău? *********************** Te-ai gândit? Dacă răspunsul tău a fost: Deschizi ușa frigiderului, scoți elefantul, bagi crocodilul, închizi ușa. Dacă așa ai răspuns înseamnă că gândești ca un copil de grădiniță. Ceea ce este bine, oarecum. 🤔🤔🤔🤔🤔🤔🤔🤔🤔🤔🤔🤔🤔 Și acum pentru persoanele adulte: Doi elefanți intră într-un bar... Barul intră în renovare. 😃😃😃😃😃😃 Articole pe Gazeta del Mișto: Când ne țineam de mână Cu ziarul online și-a cumpărat... Hei frumoaso! Vei fi mereu....

Încă de mic îmi doream un acvariu cu pești. Și eram convins că atunci când voi fi om mar e voi avea un acvariu tare frumos. Mi-l imaginam cu lumini colorate, cu ceva scări frumoase in el pe care se cațără liane, și cu mulți pești înotând. Doar că a trecut timpul și acvariu încă nu am. Mai mult chiar, am copii care la rândul lor visează un acvariu, doar că spațiu din casă este limitat, și ar trebui să renunțăm la ceva, și nu prea știm la ce. Dar visul rămâne.

Când eram copil credeam că viața de om mare este super. Și mai credeam că eu voi reuși să realizez tot ce îmi propun. Și bineînțeles că îmi doream să fiu mai repede mare. Acum realizez că am avut dreptate. Am tot ce îmi doresc, și orice îmi propun îmi iese. Am glumit! Nu este deloc așa. Trebuie să muncesc de îmi sar capacele, nu reușesc nici pe sfert din ce îmi propun, dar asta este. Măcar de aș fi iar copil și să știu tot ce știu acum! Căci trebuie să recunosc: am învățat multe de-a lungul timpului. Și cel mai important lucru pe care l-am învățat este că ce îmi doream și ce visam nu avea cum să se concretizeze, pentru că viața este altfel. Viața de om mare nu este deloc așa fascinantă cum o credeam eu când eram copil.