Gălăgia orașului
Articol publicat în categoria oameni
Pea multă liniște în satul lui uitat de lume. Prea multă plictiseală…
Niciodată nu se întâmpla nimic acolo. Aceeași oameni, același acțiuni – într-o ordine sâcâitor de repetativă… Doar la TV în filme era acțiune.
Așa că s-a mutat la oraș. Și a ales cel mai mare oraș.
Zarvă mare, gălăgie, oameni puhoaie, acțiune, distracții, intrigi, oportunități, fățărnicie, și încă multe…
După câteva luni de așa zisă acomodare a început să se înfiripeze un gând. Un gând amestecat cu o senzație. Era dorul după liniștea mormântală a sătucului său.
Îi lipsea liniștea și pacea. Era intrigat de faptul că orășenii iubeau acest stil de viață total anormal.
Însă cu timpul gălăgia devine obișnuință, una plăcută. Iar omul devine dependent de gălăgia (zumzetul) orașului.
Însă cu timpul gălăgia devine obișnuință, una plăcută. Iar omul devine dependent de gălăgia (zumzetul) orașului.
Comentarii