Viața de după salariu

Articol publicat în categoria Dorel

Astăzi vă prezentăm povestea lui Dorel. 

Dorel este simbolul muncitorului român slab pregătit și fără prea multă educație școlară.

Dorel muncește la o firmă de .. ceva. Este muncitorul ăla necalificat care are salariul cel mai mic din firmă, dar care este folosit ori de câte ori este nevoie de 'hei rup!'.

Dorel primești salariul pe 15 ale lunii. Pe 16 nu prea mai are bani.

Începând de pe 17 ale lunii, fiecărei luni, Dorel numără zilele până la leafă. Și trăiește o euforie de vise cum că atunci când va lua salariu își va cumpăra una, alta, ca șmecherii.
Aceste vise îi fac viața frumoasă - și ce este mai frumos decât un vis?

Apoi însă vine și ziua de 14. Încă mai visează, dar ghinionul, ispita, îl pune să calculeze banii: ratele, chiria, lumina, gazele, netul, telefonul mobil, abonamentul pentru transportul public, și alte cheltuieli pentru întreținerea personală... Apoi exclamă:

Ah! Iar am uitat! Mai este și mâncarea...

Cerul se întunecă. O ceață densă se coboară pe pământ învăluind totul în tristețe și dezamăgire.
Dorel este cuprins de un tremurat pe care îl simte în tot corpul.
Și cum ar fi el altfel? Când după o lună de zile de muncă când în sfârșit vine salariul - căci doar nu o munci de plictiseală? - banii nu ajung.

Și sentimentul acesta de deznădejde.. Își pleacă capul în pământ și.. întreabă doar pentru el:

Ce rost are să mai muncesc?